Craiova în prime-time

maxima48_01Mă gândesc cum va intra prima cupă de buldozer în primul obraz al stadionului, când va începe dărâmarea. Cum va fi, adică, la asta mă gândesc. Poate o să doară, cine știe… Cine știe în ce măsură trecutul, care ține totul pe umeri, tradiția și poveștile jocurilor de acolo nu vor fi un pic rănite, așa, ca o inimă care te înțeapă, când primul zid de beton va cădea?

Dar doar atât. Trecutul, poveștile, amintirile și tot ce a fost vor aștepta apoi să se desfășoare într-o nouă casă, a lor, super-spațială, ca și ambițiile, puterile și orgoliile. Atunci, chiar că va fi frumos până la cer.

Până să fie gata casa, cât suntem încă pe stadion, așteptând ca Anul Nou să vină ceva mai devreme, cu Steaua, mă lipesc cu picioarele de cimentul de sub scaunele de la Tribuna a 2-a, pentru ultimul meci acolo, pentru ultimele ore pe acest stadion mare cât un șut al lui Oblemenco, puternic cât unul al lui Irimescu și misterios, în generozitatea lui, cât un gol al lui Cârțu. Un stadion care a ținut aproape o jumătate de secol Universitatea în prime-time, măcar că la începuturi nu știam ce-i aia, iar spre sfârșit, când știam, rămăsesem doar cu amintirile despre un viitor în care am fi avut din nou echipă.

Un stadion elegant ca o „deschidere“ a lui Costică Ștefănescu, strălucitor de multe ori, în soare, ca o fentă a lui Balaci. O mare scriitoare, Alice Munro, spunea că o poveste nu e ca un drum pe care îl urmezi, ci mai degrabă ca o casă. Intri în ea și îi cutreieri camerele, te așezi pe ce fotoliu îți place și înțelegi ce s-a întâmplat acolo, cum se leagă odăile și holurile și mai ales cum se schimbă lumea de afară când te uiți la ea prin ferestrele casei. Nu m-am gândit niciodată cum se vedea lumea dinspre Craiova, am știut însă în fiecare clipă cum se vedea Craiova dinspre lume. Acel prime-time de care vorbeam a fost construit tocmai pe percepția lumii către această echipă, către acești băieți, către acest oraș și către acest stadion.

Poate că prima oară a fost în 1973, când pe Central au venit brazilienii de la Natal, și Cristi Minculescu, care era în tribună, a remarcat că Știința are doar 10 jucători la intrarea pe teren. Ultimul, al 11-lea, era un copil blond, de 16 ani, care abia ieșea de pe culoarul de la vestiare când ceilalți se aliniau la centrul terenului. „Atunci am întrebat cine e nesimțitul ăla care vine așa, la pas, când nea’ Nelu Oblemenco și toți ceilalți erau deja gata de joc. Cineva s-a uitat pe programul de meci și a zis că pe ăla blond îl cheamă Ilie Balaci. Am fost sigur în clipa aia că puștiul ori se va lăsa de fotbal după meciul ăla, ori că va fi cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor“. Cristi Minculescu mai zisese ceva despre tupeu și despre strălucire …

Poate că altădată a fost când Oblemenco, însuși, a adus primul titlu Craiovei prin golurile sale care paralizau reacția oricărui portar îndeajuns de curajos să rămână între buturi când Nelu se pregătea să tragă…

Poate că tot în prime-time, pe Central, a fost și capul lui Oblemenco, lovitura care elimina pentru prima oară Fiorentina în ’73.
Cu siguranță în prime-time-ul tuturor electrocardiogramelor trebuie să fi stat trasorul lui Irimescu din meciul cu Leeds United, când Lukici, portarul englezilor n-a înțeles că mingea pe care o prinsese în cele din urmă în brațe se întorcea din propria plas …

Craiova în prime-time a fost tot timpul. Când dădea 10 jucători la echipa națională, când era furată de tripleta Dinamo-Victoria-Flacăra Moreni, când cucerea Cupa României și nu era înscrisă în competiție, când elimina pe Bordeaux sau Kaiserslautern, dar era la rândul ei eliminată de Minerul Certej, după un meci pe care îl câștiga totuși cu 5-0, întrucât îl folosise pe juniorul Cioroianu vreo 10 minute și bietul băiat avusese două cartonașe galbene, primul luat pe vremea când era șoim al patriei, al doilea când devenise pionier… Dar Securitatea nu avea alte variante pentru a o opri și era destul că o găsiseră și pe asta…

Stadionul Central și Universitatea Craiova. Dacă aș fi știut pe vremea aia ce înseamnă prime-time, atunci așa i-aș fi zis acelei echipe în visele mele. Craiova în prime-time.

Noaptea de după meciul cu Kaiserslautern, când Păunescu strânsese 50.000 de oameni în fața hotelului Jiul, probabil că ar fi meritat și ea un prime-time. Noaptea de după meciul cu Benfica Lisabona când pe stadion și în oraș nu mai era nimeni, ar fi fost și ea o noapte de prime-time. Sunt prea multe toate câte s-au întâmplat pe acest stadion și care au adus Craiova de la statutul de echipă de fotbal la cel de coloana vertebrală a unei țări care ducea lipsă de așa ceva. Pentru că Universitatea Craiova nu însemna doar stadionul. Însemna și Tudor Gheorghe, și Marin Sorescu, și revista “Ramuri”, și Teatrul Național unde juca Amza, și flacăra lui Adrian Păunescu, și diplomația lui Ștefan Andrei, și pasul întârziat al lui Ilie Balaci, atât de întârziat încât cel mai mare solist vocal al României, Cristi Minculescu credea că avea în față un geniu și chiar îl avea.

Peste câteva zile, peste câteva ore, stadionul Ion Oblemenco va fi dărâmat și ce paradox, uimitor paradox, doar cărămizile și betonul vor cădea, poveștile vor rămâne pentru a împodobi cu amintiri celălalt stadion pe care vom putea intra doar dacă vom ști una din nenumăratele cuvinte în stare să deschidă poarta. O parolă ar putea fi Fiorentina, alta Zoli Crișan, alta Costică Ștefănescu, alta Leeds United … Ca într-un roman celebru, cei ce vor intra pe noul stadion vor aduce cu ei amintirile de altădată și le vor spune unii altora, probabil cei mai în vârstă către cei mai tineri și vor arăta către viitoarea tabelă cea nouă, către poarta de acolo cum altădată arătau traiectoria baloanelor trimise de cel care poartă numele stadionului spre nimicirea tuturor inamicilor. Așa a fost atunci, vor spune ei, așa va fi de acum înainte, o să le răspundem noi.

Nu vă repeziți însă la gazon, ca să luați acasă o bucățică din iarba verde de altădată. Nu vă grăbiți să plecați cu o bucată din betonul stadionului, ori cu un dram de pământ frământat în toți acești ani de crampoanele campionilor de altădată. Nu e nevoie de probe. Când iubești, nu trebuie să dovedești nimic, nimănui, niciodată. E de ajuns să-ți aduci aminte.

Marius Mitran

11 comentarii la articolul Craiova în prime-time

  1. Cristi spune:

    EPIC!!!

  2. ipsilante spune:

    O retrospectiva, nostalgic de frumoasa! Nu-i mai avem pe Sorescu, Paunescu, Amza, gigantii care ne-au fascinat si o vor face mereu. Marius Mitran este cel care duce stafeta si o face excelent! Fotbalul craiovean a avut mereu personalitati deosebite care i-au fost alaturi… FORZA STIINTA!

  3. FYIRI spune:

    frumos condei..Domnul Mitran,BRAVO

  4. Dragos spune:

    Aveam nevoie de astfel de oameni, de astfel de mesaje care sa ne ridice si sa ne reaminteasca ca doar uniti vom fi iarasi ce am fosti. Avem nevoie de performante, de victorii cu Steaua, Dinamo pentru a Renaste din nou Impreuna!

    Craiova NU A MURIT, NU S-A CLONAT, NU s-a ascuns in buzunarele unui mititel, in sanul unor asa-zisi suporteri care isi exprimau frustrarea in peluza si pentru care stadionul reprezenta decat un loc in care sa fac si ei ceva, asa ca sa nu se plictiseasca.

    CRAIOVA este echipa Orasului, al Dolj-ului, al Olteniei, al tuturos suporterilor: copii, doamne, domnisoare, batrani, tineri, student … si ai tuturor celor cu sange-alb albastru.

    Aveti o singura variant dragii mei jucatori. INVINGETI pentru NOI !!! si veti ramane mereu in inimile noastre, atat de incercate in ultima vreme. E dreptul vostru sa fiti cei mai buni si bucuria noastra sa fim toti cu voi pana la sfarsit.

    Doamne Ajuta !

  5. obiectivul spune:

    M Mitran este singurul ziarist sportiv care a inteles ce inseamna noul proiect,poate si Buzarin,desi,acestuia ii trebuiau explicatii majore k sa inteleaga!Aici ma refer la ziaristii care smpatizau Craiova,desii unii gen Ioanitoaia,n-au inteles nici acum acest lucru

  6. obiectivul spune:

    Cand esti suporter adevarat si nu simpatizant de duminica,cand esti la curent ora de ora ce se intampla cu echipa ta ,atunci intelegi de ce era nevoie de acest proiect pe care numai prostii il blameaza,prevalandu-se de implicarea politicului,aplecand urechea la niste ziaristi de teapa lui Ioanitoaia,mai mare rusinea!Ioan Chirila s-ar rasuci in mormant daca ar stii pe mana cui a ajuns Gazeta Sporturilor!Cand iubesti cu adevarat un club si cunosti ce se inampla nu trebuie sa dai explicatii,dar lipsa de cunostiinte a unora care comenteaza uneori, te scoate din pepeni!

  7. ssst spune:

    Arlauski , Chipciu , Szukala sint rezerve . Trebuie sa fim prea impiedI cati sa nu batem . Sigur cistigam ! HAI STIINTA !!!

  8. Dan Dan spune:

    Singurul jurnalist sportiv de calitate din Romania!

  9. DRAGOS spune:

    CRAIOVA – TUDOR 0-1

    Tremur si acum, daca l-as vedea pe Tudor, sper sa ma intalnesc cu el o data l-as scuipa pe Jigodia asta. Trebuie sa fie pedepsit, doar asa vor intelege nenorocitii astia ca la CRAIOVA nu te poate fura. Altfel vor continua la fel.

    Pacat, pacat ca un astfel de personaj cu fata the killer cu sange rece poate si I se permite sa-si bata joc de noi, de istoria noastra, de eroii nostril. A vrut sa devina personajul principal si a reusit. Unul de trista amintire. Dar nimic nu ramane pedepsit.

    Imi vine sa plang si acum. Dar trebuie sa mergem mai departe. sper din suflet ca echipa sa se mobilizeze pentru ultimul meci si doar asa ne mai puteti alina suferinta.

    Toata tara a vazut ca ASTA E CRAIOVA
    Istoria noastra a fost scrisa de EROI, si TOTI au fost aici cu NOI !

  10. tesio spune:

    DOMNULE Mitran: O reverenta in fata Dvs!!

  11. rocco spune:

    Bravo!
    Ca unul care am fost la meciu cu Karserslautern si apoi la Jiul la Paunescu si apoi sa cantam lu Costica pe Unirii sub geam si pe Calea Buc la Balaci si la Cartu, sunt in aceeasi simtire cu dvs. d-le Mitran!

    Ce seara de neuitat, 16 martie 1983!!

    Avem sperantza ca acele nopti se vor intoarce cat de curand, chiar si fara un concert Flacara dupa meci, fara Balaci sau Cartu in teren, dar cu Herghelegiu, Ivan si noii tineri pe care Emil si Sorin ii lanseaza pe langa experientatii de acum BAwab, Madson sau Brandan.
    Sunt sigur ca investitorii si-au dat seama, dar parca nu stiau?! de potentialul fotbalului in Craiova, si vor continua si mai asiduu acest proiect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

NEWSLETTER