„ECHIPA MEA“ – imnul hip-hop al fanilor Științei

În istoria sa zbuciumată, emoScreen shot 2014-07-17 at 2.25.48 PMţionantă, Universitatea Craiova a trezit inspiraţia şi a provocat talentul multor artişti. Titlul pierdut în 1973 de generaţia Tunarului Oblemenco i-a adus renumele „Campioana Unei Mari Iubiri“, iar cel cucerit un an mai târziu a avut şi melodia proprie – „Cântecul primului titlu“ sau „Cântec ’74“. În toate bodegile Băniei se auzea despre „Oblemenco temerarul, de-aia-i spune şi Tunarul, că-i mai tare ca arţarul“. Parcursul european al Craiovei Maxima avea să completeze un întreg album de melodii dedicate alb-albaştrilor. Celebrul „Cântec pentru Oltenia“ al lui Adrian Păunescu, devenit imn oficial al Universităţii, a fost intrepretat în premieră de moldoveanul Valeriu Penişoară, pe ritmuri folk, dar a fost redat ulterior pe diverse tonuri de o pleiadă de interpreţi. Tudor Gheorghe ne-a emoţionat cu a sa „Iubire alb-albastră“, de multe ori alăturată, într-o completare ideală, răscolitorului „Cântec Oltenesc“, pe versurile lui Virgil Carianopol. „Sârba fotbaliştilor“ şi multe alte cântece, aproape toate intrate în folclorul alb-albastru cu titulatura „Hai Craiova!“, au însoţit şi au redat parcursul celebru către semifinalele Cupei UEFA al „,maximilor“. Până şi stelistul Horia Moculescu a speculat momentul, cu o melodie totuşi cam lipsită de substanţă. După 1990 n-au prea mai fost pretexte de alte cântece adresate iubirii alb-albastre. Melodia „Maxima“ a trupei Iris, apărută în 2005, a fost cumva dedicată Ştiinţei de Cristi Minculescu, dar conţinutul nu are referiri concrete la Universitatea Craiova. 

Byga: „Este mai mult un strigăt de deznădejde, un apel disperat…“ 

Dacă mai toate melodiile despre Ştiinţa au avut nevoie de momente de glorie pentru a apărea, trebuia să fie una şi care să redea disperarea, suferinţa, durerea, chinul atâtor ani de mediocritate, declin şi chiar de dispariţie temporară. Într-o combinaţie de hip-hop şi rock, Byga şi Liviu Stanciu au lansat melodia „Echipa mea“, care a avut un succes fulminant printre fanii Craiovei. Gabriel Budoace a.k.a. Byga face parte din cea mai celebră trupă hip-hop pe care a dat-o Bănia – CIA (Craiova Independent Artists), alături de Rashid, Phila şi DJ H. Cu un fan-base puternic, dar şi cu o reprezentare mediatică pe măsură (www.cia-online.ro, www.facebook.com/ciaromania, www.c-i-a.shopmania.biz), CIA transmite de 10 ani, la nivel muzical, efervescenţa specific oltenească, precum şi creativitatea de care ne simţim atât de mândri faţă de restul ţării. Materializată în 3 albume („Invazia“, „Radio“, „Universal“) şi 3 EP-uri, hituri, colaborări cu artişti de succes, videoclipuri, concerte sold-out prin ţara, activitatea trupei s-a legat inevitabil şi de Universitatea Craiova, referinţele fotbalistice creând emoţii puternice în rândul suporterilor. „Olteniada“ (2007), „Bombardament“, „Siaiei“ sau „Pui de lei“ au însoţit acustic deplasările alături de Ştiinţa, alimentând şi mai mult orgoliul oltenilor. Apariţia în concerte a fost deseori salutată de public cu fulare alb-albastre, gest pe care l-am regăsit şi pe scenă. Legătura cu fotbalul nu este doar în versuri, băieţii fiind microbişti convinşi, joacă fotbal, urmăresc fenomenul şi au participat la multe meciuri pe „Ion Oblemenco“, locaţie unde au şi filmat câteva scene ale clipului „Siaiei“ şi pe care o consideră simbol al oraşului.Screen shot 2014-07-17 at 2.24.56 PM

Lansat pe 3 martie, „33“ este „o colecţie de stări, mesaje şi atitudine“, după cum îşi caracterizează Byga primul material solo apărut la câteva luni după naşterea fiului său şi în care a simţit că trebuie să strecoare si o piesă despre Universitatea Craiova. Admite că melodia era mai potrivită pentru perioada în care Craiova a fost exclusă din fotbal. Nu are pretenţia ca melodia să devină un imn, chiar în versurile de început anunţă că şi-ar dori uitată „bucata asta“ când Craiova va fi din nou Craiova, când se va epuiza perioada de incertitudine. „Este mai degrabă un strigăt de deznădejde, un apel disperat“, îşi caracterizează Byga demersul. Mulţi s-au întrebat cărei entităţi dintre cele două, CSU şi FCU, îi este dedicată piesa, ţinând cont că se vorbeşte atât despre „trădare“, cât şi despre „renaştere“. „Niciuneia“ răspunde fără ezitare, „cântecul este despre Universitatea Craiova, echipa mea şi a noastră, a oltenilor, despre starea de spirit pe care o reprezintă, nu despre un SRL al cuiva“ spune Byga. Nu pare un răspuns de faţadă, diplomatic, din partea unui artist care nu vrea să-şi lezeze fanii mai înverşunaţi. Are prieteni din ambele tabere, dar mai presus de toate nu vrea să existe aceste tabere. A fost pe stadion la fratricidul CSU-FCU şi n-a rezistat până la final, scârbit de rivalitatea absurdă, manifestată în forme groteşti. N-a avut vreo favorită, doar a fost dezgustat de ceea ce a văzut în tribune, de segregarea pe care, ca mulţi alţii, o credea imposibilă. Când Gică Craioveanu a fost înjurat, şi-a acoperit urechile şi a plecat. Era prea mult.

Tatăl său este încrezător în resuscitarea Ştiinţei în forma CS Universitatea 

Byga aşteaptă încă să fie convins de CSU. Nu de intenţii, de strategie, de proiect, ci de fotbal şi de atmosferă. De fapte, nu de vorbe. Începutul nu l-a atras, multiplele erori la capitolul imagine l-au ţinut departe. Când priveşte însă spre cel care i-a îndrumat paşii către stadion, care i-a şoptit primele poveşti despre iubirea alb-albastră, speranţa prinde contur. Tatăl său este încrezător că resuscitarea Ştiinţei este posibilă în forma CS Universitatea. Nu poate să nu-i împărtăşească feeling-ul celui care ştie mai bine ce înseamnă Ştiinţa, cel care şi-a petrecut o viaţă alături de ea şi care recunoaşte „echipa sa“, în orice formă ar fi ea. Cel pe care nu-l are doar în suflet, ci şi impregnat pe trup, ca semn de respect şi iubire. Vrea să-l creadă şi vrea să vină alături de părintele său din nou la stadion pentru a retrăi clipele magice. Vrea să fie din nou mândru de Ştiinţa sa. Ah, şi vrea LEUL. Ca toţi fanii adevăraţi, nu concepe Ştiinţa fără simbolul ei legendar. Byga face parte din generaţia „amăgită“ a fanilor Ştiinţei. Cea care a ratat „la mustaţă“ marile performanţe şi care a trăit mereu cu speranţa reînnodării acestora. Speranţă care s-a mai alimentat cu meciurile echipei lui Craioveanu şi s-a întreţinut artificial prin cele două finale de Cupă de la sfârşitul anilor 90. Generaţia care a creat ea însăşi mai mult spectacol în tribună decât i s-a oferit din teren. Generaţia care a început să fie dezgustată de atâtea prădări sau trădări. Mai mult, este generaţia care se vede acum ruptă-n două. Generaţia de sacrificiu. „Îmi doresc să fiu din nou mândru că ţin cu Universitatea Craiova, să fie acea atmosferă extraordinară şi să dovedim că suntem cei mai mai buni şi cei mai fierbinţi dintre români. Dar în primul rând trebuie să înceteze aceste fricţiuni între cei cu sânge alb-albastru. Am fost prea chinuiţi, prea umiliţi şi am trecut peste multe împreună, e păcat să ne lăsăm dezbinaţi“ încheie Byga.

fan-QUIZ: 

*primul meci al Universităţii la care ai asistat 

Înainte de ’90, un meci cu Gică Popescu, mi-a cumpărat tata fanion şi poză cu el…asta ţin minte…

*cea mai frumoasă/emoţionantă partidă la care ai participat 

cea mai recentă aş putea zice: Craiova – Dinamo 2-0 pe „Oblemenco“… cu fraţii Costea…eu nu îmi aduc aminte când bătusem ultima oara pe Dinamo

*jucătorii Craiovei pe care i-ai admirat cel mai mult 

Craioveanu, Luţu, Săndoi, Stîngă

*ce întâmplări despre Ştiința merită povestite fiului tău 

băi, sper să fie din istoria recentă vârstei lui la momentul respectiv… pentru ca încep să uit şi eu…

*cu ce echipă din afara ţării simpatizezi 

AC Milan

*top 5 fotbalişti all time 

Ronaldinho, Zidane, Ronaldo, Inzaghi, Messi

Byga – „Echipa mea“ 

Noi ne păstrăm credinţa în inimi lângă Ştiinţa

Şi sângele fierbinte din Lăpuş în Craioviţa!

Aş vrea ca bucata asta s-o daţi uitării

În ziua-n care am alungat toţi prădătorii.

Se stinge flacăra-n privire, ochii devin mai goi,

Iar noi nu ne înţelegem între noi.

Prea mulţi ne fură, alţii ne latră,

Muică, noi rămânem neam de piatră!

Peluzele răsună, coregrafii imperiale,

De la iubire la trădare, atât de scurtă cale!

Şi nu-mi mai pasă cine are dreptate,

Atâta timp cât mă ţine departe

De tribună, arena noastră legendară,

Vulcan de fericire odinioară.

Ce s-a-ntâmplat cu Ştiinţa noastră?

Ne plâng steaguri în fereastră.

Nedreptatea, suferinţa tre’ să se oprească,

Echipa noastră alb-albastră trebuie sa renască!

Refren (Liviu Stanciu) 

Nimeni nu mă va schimba 

Ţin cu echipa mea 

Din Craiova… 

Craiova mea! 

Crescut pe stadion, pe umerii lu’ tata

Străzile erau pustii când juca Universitatea.

Înnebuneau salcâmii, tre’ să-nţelegi

Că nimic altceva nu mai conta în zi de meci.

Nu vreau să mai citesc ura pe toţi pereţii,

Vreau dragoste, mândrie când apar baieţii,

Leii noştri, să lupte pentru glorie,

Avem de revendicat locul nostru în istorie!

Ştiu, e greu cu noi,

Avem orgolii până la cer şi înapoi

Dar întreabă-i pe alţii, dacă ne-ai intrat în graţii

Ai ce să povesteşti atâtor generaţii.

Iubirea pentru Ştiinţa rămâne unică

Din maternitate se insuflă, se comunică

Cu patimă, aici pe veci stăpâni,

Bănia rămâne a celor mai fierbinţi dintre români!

Refren (Liviu Stanciu) 

Nimeni nu mă va schimba 

Ţin cu echipa mea 

Din Craiova… 

Craiova mea! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER