Florin Jianu, gânduri din Afganistan: ”Am recuperat ce pierduserăm odată cu plecarea lui Craioveanu și venirea așa-zișilor patroni: la Craiova a revenit bucuria fotbalului”

Florin Jianu s-a născut la Calafat, în 1982. Era încă un copil, așadar, când Clubul Sportiv s-a pierdut în negura capitalismului făcut pe genunchi, în 1994. A urmat o perioadă în care a continuat să fie suporterul Științei, dar de care își aduce aminte fără prea multă plăcere. Chiar spune că ”Știința a fost mai vie între 2011 și 2013 (nota noastră – perioada dintre desființarea echipei lui Mititelu și reînființarea secției de fotbal în cadrul istoricului Club Sportiv) decât fusese vreodată în perioada Mititelu”. După renașterea Universității, în vara lui 2013, Florin parcă a renăscut și el. A devenit unul dintre suporterii cei mai vocali și mai vizibili în online, textele sale pline de emoție despre Craiova fiind distribuite de mii de ori. Pentru că este militar de profesie, Florin Jianu este în această perioadă în Afganistan, unde a plecat pentru a treia oară, de când a început războiul. Îi lipsesc țara, soția și cei doi băieți (David și Călin, primul el însuși un fan celebru), dar cel puțin la fel de mult par să-i lipsească Știința și prietenii din Peluza Nord. Acest dialog s-a purtat așadar pe axa Craiova-Kandahar. Iar Florin ne-a demonstrat că 4000 de km se simt ca doi pași, atunci când te separă de lucrurile pe care le iubești cel mai mult.

”FCSB e Salam, Știința e Mozart”

Florin, să înțelegem că, între Craiova și patrie, ai ales patria?
Nu am fost în situația de a face această alegere. Faptul că sunt aici este o urmare a alegerii făcute în copilărie, aceea de a deveni militar. Craiova este cu mine, așa cum a fost întotdeauna. De fapt, locul în care mă aflu este plin de stickere ale Peluzei Nord pe care jur că nu le-am lipit eu.

Dar cine le-a lipit?
Au trecut pe aici și „scorpionii” olteni. Pe ei îi bănuiesc.

De ce îți este cel mai dor?
Mi-e dor de râsul copiilor, de glasul mamei lor certându-i sau alintându-i și, în aceeași măsură, mi-e dor de sunetul tobelor din peluză, de marea de mâini ridicate așteptând să dea cineva tonul.

Spuneai că nu ai ratat niciun meci, de când ai plecat din țară. Cum anume le vezi? Descrie-ne dispozitivul și atmosfera în general, ne interesează cum se văd meciurile Științei în Afganistan.
Avem un televizor, iar meciurile le vedem pe internet. Este un delay considerabil, însă, de obicei știu de la fiul meu că Băluță a înscris, apoi văd și golul peste 5 minute. Atmosfera? Este la fel ca în țară: când joacă FCSB-ul, de exemplu, se uită la meci foarte mulți oameni care cred că iubesc fotbalul, care îți dau impresia că trăiesc pentru fotbal, dar e doar o impresie. Când joacă Știința, mă uit doar eu și cu un alt suporter oltean și ne topim încet. Ca să fac o comparație, când joacă Steaua este o atmosferă specifică talentatului nostru cu voce de aur Salam, iar când joacă Știința asistența este precum cea a unui concert din Mozart.

Noi ne-am fi gândit mai degrabă la Puccini sau Vivaldi, dar merge și Mozart. Meciul cu Astra parcă a fost totuși mai slăbuț decât simfonia 40, nu?
Meciul cu Astra a fost o partitură pe care sper ca Devis Mangia să o fi uitat complet. În seara aceea am renunțat fără luptă la un vis frumos. E greu să uit și să trec ușor de starea cu care am adormit în acea noapte

Aoleu, te-am prins, ești ”suporter de rezultat”!
Nu e vorba de rezultat aici. Puteam juca precum am făcut-o cu Botoșaniul în cupă și pierde cu un scor mai mare. Dar la Giurgiu nu ne-am respectat. Eu rămân cu ideea că în seara aceea Devis Mangia ne-a omorât un vis. Și nu mai visasem așa frumos cam din 1995. Rămânem cu cupa, dar sunt convins că puteam mult mai mult. Este dureros gândul că poate nu vom ști niciodată cât puteam de mult, pentru că eu cred că s-a terminat cu campionatul.

Asta e, tot ne vine și nouă rândul, odată și-odată. Poate a venit doar vremea cupei, acum. Tu bănuim c-o să vezi finala la televizor, în unitate. Dar măcar David va fi pe stadion?
Lui David i-am promis că dacă Știința va juca finala va merge la meci, oriunde ar fi acesta programat. Promisiunea e veche, i-am făcut-o în sezonul trecut, în dimineața ce a urmat meciului de la Chiajna cu Voluntari, când am fost eliminați din Cupă. David va fi acolo și numai gândul că va vedea Știința ridicând un trofeu mă umple de bucurie. El visează să atingă Cupa și vom rezolva și acest lucru după ce mă întorc. Așa că, da, David va fi la finală, în mijlocul Peluzei Nord.

Chiar, or mai fi multe peluze în lumea asta în care să-ți duci liniștit, ba chiar fericit, copilul, la meci?
Nu știu. Dar știu că la noi, la Craiova, se întâmplă ceva fantastic de câțiva ani. Pot părea lipsit de modestie, dar am fostul martorul începutului a ceea ce este acum Peluza Nord. În 2013 a început totul și erau o mână de oameni. A fost ca un bulgăre de zăpadă, dar nu se „prindeau” de el decât băieți (și fete) atașați de tot ce înseamnă „Știința”. Peluza Nord nu a făcut compromisuri, au mers mai departe și azi a devenit cea mai curată și mai frumoasă galerie din țară. Au fost două momente magice cu această galerie: primul meci pe Arena Națională și o deplasare la Chiajna, când golul lui Martic nu a fost dat de Martic, de fapt, ci de Peluza Nord. În 2013, au rămas cei care trebuiau să rămână. Iar ceea ce au clădit ei se poate vedea și auzi acum pe noul stadion al Craiovei. Nu pot să nu revin la meciul cu Astra. Din respect pentru cea mai frumoasă galerie din țară, Devis nu ar fi trebuit să depună armele în rastel așa devreme.

”Ultima oară când am fost în Afganistan, în 2012, mă uitam la filmulețe cu Craiova Maxima și, ți-o jur, mă rugam să facă Stroe echipă în cadrul Clubului Sportiv, cu stema în dungi”

Să ne întoarcem un pic în timp, în vara lui 2011. Echipa lui Adrian Mititelu, Universitatea, cum o percepeam noi pe atunci, nu fără regret având în vedere personajul, a fost dezafiliată. Descrie-ne starea și gândurile tale de atunci și ce speranțe aveai de la viitorul Universității, mai ales că David bănuiesc că abia se născuse.
A fost un șoc, pentru că în secunda aceea am crezut că Știința a murit. Aproape imediat după, însă, am realizat că era adevărat ceea ce bănuiam demult. Toți suporterii din lume spun că ei sunt echipa ce o susțin, că spiritul echipei lor nu stă în purtătorii de echipament de le gazon. Ei bine, noi am avut nefericirea să probăm această teorie și este cât se poate de adevărată. Știința a fost mai puternică între 2011 și 2013 decât a fost ea vreodată în „era” Mititelu. Știi când am realizat eu că nimic nu s-a pierdut? După primul meci în liga a doua al Universității renăscute, acel 1-1 cu Bistrița, meci la care am asistat din tribună. Pe drumul de întoarcere spre Câmpulung, m-a sunat tata și m-a consolat: „E bun egalul, Bistrița e echipă tare, ne batem cu ei la promovare! Ai lui Mititelu făcură egal la Baia Mare!”

Și, dacă ar fi să comprimi acești aproape cinci ani ai Științei renăscute, în câteva rânduri, tot așa, raportat la gândurile și emoțiile cu care i-ai trăit tu, alături de familie, în special de David, cum i-ai descrie? Care crezi c-ar fi reușitele de până acum, la ce crezi că încă mai avem de lucrat?
Eu sunt născut în 82, amintiri cu Știința am cam din 91, anul ultimului event! Dar ascultând atâtea povești cu Craiova Maxima, am impresia că am trăit și acele vremuri. În acești cinci ani am recuperat ce s-a pierdut după plecarea lui Craioveanu de la noi, bucuria fotbalului. Da, eu așa cred. Că, odată cu plecarea lui Gică și apariția „patronilor”, orașul a pierdut bucuria fotbalului. După atâția ani, am regăsit-o, este iar magie la noi. Referitor la David și emoțiile alături de el, a fost un meci la Chiajna la care am fost amândoi, câștigat în min 92 parcă. Bucuria lui David din secunda aceea m-a zguduit la propriu.

Și a reușit astfel Martic să-i ia locul lui Ivan în inima lui David, ca ”șef” al preferaților? Sau cum mai stau băieții în acest clasament, David-ratings?
Primul idol al lui David a fost Andrei Ivan. A încercat tumba aceea, și-a dorit cască precum avea Andrei. Până la urmă a primit o căciulă de iarnă cu urechi și a fost mulțumit, chiar dacă nu era tocmai identică. În acest moment, este o luptă mare între Alex Băluță și Alex Mitriță. Ultimul este în avantaj, momentan, mai ales că el și David au bătut palma când „au inaugurat ei stadionul cel nou”. David așa spune, că „a fost juniorul Craiovei la primul meci pe noul Oblemenco”.

Spuneai că doar tu și încă un camarad de acolo, din Afganistan, vă uitați la meciurile Craiovei din campionat. La finala cupei anticipezi o asistență mai numeroasă?
Sunt sigur că va fi o asistență mai numeroasă, oricât de superficial ai fi, adică fecesebist, o finală de Cupa României nu trebuie ratată.

Înțeleg că, pe lângă familie, te mai leagă de țară și un steag pe care la ultimele meciuri l-am putut vedea la Peluza Nord. Spune-ne povestea și semnificația lui.
Eu nu bravez când spun că mi-e dor de Știința și de Peluza Nord aproape în aceeași măsură în care îmi lipsește familia. Când se termină meciurile, cel puțin o oră privesc clipurile cu cel mai frumos loc din lume, sectorul acela de stadion unde abia aștept să mă întorc. Am citit în februarie că un vechi suporter ar vrea să facă două steaguri mari. Și l-am rugat să accepte și ajutorul meu. Pe 1 martie mi-a trimis un mesaj și o fotografie cu steagurile absolut superbe , cusute de bunica lui. La meciul următor, le-am căutat cu privirea pe ecranul televizorului și le-am văzut. De atunci, asta fac mereu: îmi caut steagul în peluză și când îl văd fluturând, alb-albastru cu tricolorul pe mijloc, simt că o parte din mine este acolo. Steagul meu a fost și pe Național Arena, la Craiova este nelipsit, iar la finala cupei David va încerca să îl fluture.

Băiețelul tău cel mic, Călin, a luat-o și el pe urmele lui David, în ceea ce privește pasiunea pentru fotbal și pentru Știința?
Călin o să împlinească 2 ani pe 1 august. Are eșarfa lui, mingea lui cu emblema Craiovei și strigă „Goool” de foarte mult timp. În toamna aceasta o să facă primul pas pe stadionul unde alături de fratele lui și de mine vom îmbătrâni admirând Știința, echipa orașului ce a regăsit bucuria de altădată a fotbalului. Pentru primul meci, avem deja pregătite tricourile, toate trei cu numărul 8 pe spate.

Parcă ești la a treia misiune în Afganistan, nu? În ce perioade au fost primele două (dacă ne poți spune) și ce parcurs a avut Știința în precedentele tale absențe motivate din țară și de pe stadion?
A treia, da. Prima 2008-2009. Cel mai bun an din era Mititelu, epoca „frațî Costea”. Eram pe 3 în ianuarie 2009 când am venit. Totul s-a terminat cu Vasluiul de care îți amintești și tu cu aceeași lehamite A doua 2012-2013 : toată misiunea m-am uitat la filme cu Craiova Maxima. Și îți jur că mă rugam să facă Stroe echipă în liga a patra, în cadrul Clubului Sportiv, cu emblema în dungi. Jur! Numai că nici prin cap nu îmi trecea atunci că vor fi atâția olteni naivi care să nu înțeleagă corect treaba cu Clubul Sportiv.

Ai prieteni vechi cu care să nu-ți mai vorbești din cauza credinței lor oarbe în ”continuitatea în patron”?
Da. Doi. Și cel mai urât este că sunt oameni cu care am copilărit desculț. M-au jignit, așa că nu ne mai vorbim de ani buni.

Cum te-au făcut, mai exact, vechii prieteni de la Poiana Mare? Clonat? Pesedist? :))
Clonat, da. Pesedist, nu, dar mi-au sugerat că aș fi atât de naiv încât nu înțeleg că maximii și Craioveanu s-au „vândut”. Apoi s-a trecut la înjurăturile legendelor și ridicarea în slăvi a apărătorilor dreptății de la Booveni. A mai fost un pas până la înjurăturile la adresa mea, a clonatului. Și de la acel block pe Facebook am rămas unii cu magia Universității (eu), alții cu întunericul boovean (ei). Păcat de amintirile comune din copilărie, când ne certam care să fie Craioveanu. Constat acum că eu trebuia să fiu mereu.

Știu tot mai multă lume (cred că inclusiv interlocutorii de aici) care ține cu Știința și care uneori se referă la ei înșiși ca fiind ”clonați”. Asta îmi amintește cumva de un alt termen jignitor, cel folosit în trecut pentru oamenii de culoare din America: nigger. Deși cuvântul e oribil și e considerat și acum inacceptabil, negrii din America îl folosesc des ca să se refere la ei înșiși și chiar spun că îl folosesc vizând un efect de ”bumerang”. Adică iau un termen cu care erau jigniți și reduși la nivelul de ”suboameni” și îl transformă într-o mândrie, într-un mod de a rezista și de a le arăta rasiștilor că încă sunt puternici. Cred că e cam aceeași situație la noi. Ca să-l parafrazez pe Pittiș, ”toți suntem puțin clonați”.
Ai dreptate. Ar fi culmea să nu ne simțim mândri și puternici, la noi a fost cea mai curată „renaștere”!

Mesajul lui Florin pentru ”cea mai frumoasă galerie din lume”

Unde te vezi peste 20 de ani și mai ales unde-ți vezi cele patru iubiri: soția, pe Călin, pe David și pe Știința?
Mă văd la Craiova, la a 19 reînnoire a abonamentelor noastre, într-un oraș unde se iubește fotbalul cum numai la Napoli și în America de Sud se mai iubește. Mă văd trăind frumos și liniștit alături de soție, într-o casă cu un living enorm (așa cum visează ea) și cu un foișor alb-albastru (așa cum visez eu). În cei 20 de ani ce urmează aștept să scrie cineva o carte despre cum se iubește la Craiova, pentru că nimeni nu a scris până acum, iar dacă nu se va găsi cineva, mă văd scriind-o chiar eu, în foișorul meu alb-albastru, la o masă deasupră căreia va sta tricoul din vremea Craiovei Maxima, semnat de cel mai mare fotbalist din toate timpurile, Ilie Balaci. Tot ceea ce sper este ca băieții să nu uite că eu i-am dus în Peluza Nord și să nu mă trimită vreodată, diplomați, la tribună.

Adevărul e că se iubește al dracului de tare la Craiova. Uneori chiar pare un pic obositor. Luăm cupa?
M-a înfiorat întrebarea ta. Dacă nu luăm Cupa anul acesta, pentru mine ar fi dezamăgirea vieții mele. Cupa pe care o vom câștiga anul acesta va fi un nou început, sunt sigur!

Chiar asta urma să te întreb, cum vezi tu desfășurarea ulterioară a forțelor, a dinamicii echipei și a relației dintre ea și suporteri, în fiecare dintre scenarii: primul în care luăm cupa, al doilea în care nu o luăm. Care ar fi diferența?
Deși mi-e greu să vorbesc despre ipoteza ratării Cupei, o să o fac: Oltenia se va cerni de la Calafat până în Orșova, un marș funebru va înlocui cântecele echipei câteva zile, vom fi sigur că anul viitor vom retrograda, asta câteva zile, apoi, în vară, vom propune toți transferuri pentru titlul pe care sigur nimeni nu ni-l mai ia anul viitor. Dar dacă luăm cupa (și se va întâmpla acest lucru, sunt convins!) nici nu vreau să mă gândesc ce va fi în Craiova și în Oltenia, pentru că nu voi fi acolo! Repet: vom câștiga Cupa și va fi un nou început. Universitatea va fi din ce în ce mai puternică, mai iubită!

Îți dorești Sibiul în finală, că tot ai petrecut o bună parte din viață prin zonă? În caz că sunt ei, cum crezi că vor fi tribunele și atmosfera în general?
Da, aș vrea Sibiul în finală și pentru că am asistat câțiva ani la meciuri pe stadionul de lângă Parcul Sub Arini. Sibienii nu ard pentru fotbal ca noi, dar există în oraș o nostalgie a Inter-ului de altădată și o finală de Cupa României ar mângâia un oraș căruia fotbalul i-a cam întors spatele în ultimii ani. Nu cred că sibienii vor face o deplasare numeroasă. Oriunde se va desfășura meciul, tot noi vom împrumuta finalei din magia noastră.

Și uite, cadou pentru că reprezinți patria în Afganistan, pentru că știm cât de mult îți place să scrii, te lăsăm să închei acest interviu cu niște gânduri pentru cei de acasă, pentru cei care citesc asta sau pentru oricine vrei tu.
Am un mesaj pentru băieții și fetele de la Peluza Nord: Salut cea mai frumoasă galerie din lume! Băieți, la finala cupei vi-l trimit pe David, să cânte cu voi, să „bată tobele” cu voi, să se bucure el și pentru mine de trofeul pe care îl aștept de 25 de ani! În vara aceasta se vor împlini cinci ani de când voi, la început mult mai puțini, ați suflat puternic peste cenușa Științei și ați reaprins scânteia ce azi este o flacără puternică. Mergeți înainte, fără compromisuri, visul vostru ce părea îndepărtat, acela de a „construi cea mai frumoasă peluză din țară” este îndeplinit deja. Dacă vreodată voi vrea să aduc Carpații mai aproape de Băilești, știu la cine să apelez! Forza Știința!

18 comentarii la articolul Florin Jianu, gânduri din Afganistan: ”Am recuperat ce pierduserăm odată cu plecarea lui Craioveanu și venirea așa-zișilor patroni: la Craiova a revenit bucuria fotbalului”

  1. Liviu Stanculescu spune:

    Leii Craiovei…sunt lei si in viata!Si-au propus ca nimic sa nu ii doboare!Iar Marea Familie Alb Albastra cum imi place sa ii zic…nu se va mai dezbina NICIODATA!Vor fi uniti si liberi!Florin e unul dintre ei iar Peluza Nord si Craiova ii asteapta cu dor si drag reintoarcerea!

  2. dani spune:

    Suntem olteni pe viata si pe moarte, suntem olteni adica suntem multi! ! Cat e cerul de albastru suntem deasupra tuturor! muicaaaaa. . suntem neam de piatra. . . . . da sunt cateva din sloganurile de lupta ale leilor nostri. . . . a renascut CRAIOVA noastra

  3. Bogdan spune:

    Calancea..

  4. Daniel Popescu spune:

    Mi-a placut meciul, a fost spectaculos si entuziasmant. Totusi, ar fi trebuit sa castigam. Dezamagitor este faptul ca anul acesta puteam mult mai mult, daca s-ar fi facut niste transferuri bune in iarna. Portar, atacant de gura portii, poate inca un fundas dreapta de calitate. Noi ce am adus? Bic, Glavina, Gardos, Santos. Cat ne-au ajutat? Un transfer eu il consider reusit atunci cand aduci un titular, nu un jucator ca sa fie la numar. In vara sper sa se faca curatenie si sa se aduca un portar adevarat, un mijlocas defensiv (in speranta ca vor pleca Rosi si Santos), un fundas dreapta mai bun decat Martici si DImitrov (de valoarea lui Bancu de pe stanga, iar unul dintre Dimitrov si Martici va trebui sa plece) si un atacant de careu (in speranta ca Baluta va fi vandut pe minim 2 milioane). Hai Craiova!

  5. florin spune:

    hai sa fim seriosi …astra termina pe 3 …degeaba joci frumos daca din 9 puncte noi luam 2 …ce dracu sa cautam in europa …meci greu la botosani care nu are nimic de pierdut si drept de joc in europa …nea gigi multescu are doua clase peste mangia …cu echipa asta nea gigi ne scotea campioni …anul trecut rezerva popov a jucat pe toate posturile exceptie portar …de ce ?…ptr ca banca de rezerve era 0 sau jucatori de la juniori de ajunsese petre una dintre cele mai bune rezerve …concluzia este ca sunt prea pesimist si terminam pe 5 si fara cupa …eu care eram cel mai optimist …

  6. florin spune:

    cred ca totusi o sa luam premiul de frumusete la galerie si la joc …dar in razboi conteaza victoriile nu entuziasmul si stilul de lupta …

    • Bogdan spune:

      Aoleu, Florine, te ai intors cu fata de la ei? Pai cand spunea fratilibtau pe aici ce spunea..te luai de mine. Nu cred ca o sa terminam asa cum zici tu..dar oricum..e foarte greu. Hai Stiinta!

      • florin spune:

        nu m-am intors …eu am zis sa nu dam cu pietre de la inceput …dar cand tot campionatul mangia nu a promovat un jucator de la tineret este o problema …cand din 9 puncte tu iei 2 in play-off sau poate din 15 dupa meciurile cu cfr si fcsb este o noua problema …normal ca dau cu pietre …in final hai stiinta !…si la bine si la rau …

  7. florin spune:

    deca vreti sa vedeti un suporter care nu va critica niciodata stiinta este autorul articolului …el este florin jianu …ptr el doar familia este inaintea stiintei sau poate pe aceiasi scara a iubirii pasiunii si fanatismului in sensul bun …si nu ma refer numai la acest articol …cine nu stie cine este florin jianu nu cunoaste peluza nord nu cunoaste actuala universitatea …bogdane noi suntem prea patimasi si orgoliosi si prea iuti la suparare …respect florin jianu …hai stiinta !

  8. Fan Stiinta dar nu oltean spune:

    Sper din tot sufletul sa fi fost blat, pentru ca altfel echipa s-a comportat intr-un mod rusinos in aceasta seara. Sa nu poti sa iesi din propriul tau careu cu zecile de minute, sincer nu am vazut asa ceva nici la o echipa din play-out daramite la o echipa care se lupta pentru podium…

  9. Tei spune:

    Dar de ce să iasă jucătorii noștri din propriul careu?? Ce să caute în afara lui? 🤔🤔

  10. florin spune:

    ce mai faci fratili meu bogdan…pe aici se aude ca rotaru nu vrea sa-l supere pe becali …pe la bucale ce se aude…eu zic sa nu incerce in fata a 30000 de spectatori ptr ca oltenii nu sunt spectatori si au mirosul fin la manevre …forza stiinta …

  11. florin spune:

    meci pierdut de mangia …daca ai coaie cand s-a accidentat popa il bagai pe popov si pe burlacu in locul lui gustavo …sincer lui screciu i-au tremurat chilotii pe el tot timpul cat a jucat …gustavo pieduse benzina in rest a jucat foarte bine…parerea mea …

  12. florin spune:

    screciu nu este fundas central popov da …si…sa vina cupa ca am obosit si suporterii si jucatorii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER