Fotbalistul de opt culcat

stefanescuPe vremea Craiovei Maxima, căpitanul Costică Ștefănescu era atât de iubit de către oltenii care-l adoptaseră și-l considerau deja unul de-al lor încât colegii lui de la Științe Economice Craiova se băteau care să-i dea să copieze la examene. Nimeni nu era interesat ca fundașul să-și piardă timpul cu toceala în loc de antrenamente. La un test la algebră, unul dintre colegii lui Costică a avut onoarea de a sta în banca din fața celei a căpitanului. După examen, emoționat peste măsură, colegul care-i arătase rezolvările îl întreabă:
– Făcuși, Costică?
– Făcui, mă, dar o singură chestie n-am înțeles. De ce mama naibii tot făceai opturile alea culcate așa, vere?!

Între timp, ministrul apărării a învățat ce-i cu optul culcat. Știu asta pentru că, în ultimele sale clipe, mândria oltenească (rareori întâlnită la neolteni din naștere) l-a făcut pe Ștefănescu să-și aleagă singur calea către infinit.

Oamenii se întreabă de când lumea dacă există viață după moarte. Pentru aceia care sunt mai mult decât simpli oameni, existența post-mortem e sigură. Costică Ștefănescu știe că a devenit nemuritor de mult, cam de când Uli Hoeness n-a mișcat în fața lui într-un început friguros de martie 1982. N-a fost vina căpitanului Craiovei că Breitner și Rummenigge au marcat, cum ziceau oltenii la vremea respectivă, un gol de la Strehaia și unul de la Filiași. Fără acele două mostre de lipsă de umor nemțească, Craiova ar fi avut toate șansele să fie ea prima câștigătoare de Cupă a Campionilor din Europa de Est.

Dar pentru Costică asta contează mai puțin. Pentru că mai mare decât optul culcat nu se poate, iar el a fost un fotbalist cât optul culcat. Și așa va rămâne pentru totdeauna, mereu viu acolo unde contează cu adevărat: poate nu pe pământ, dar în amintirea și mai ales în inimile suporterilor care știu să recunoască un oltean adevărat chiar și atunci când acesta se naște în București și trece pasager pe la Steaua. Unii oameni își găsesc casa departe de locurile în care s-au născut. Chiar și fără să creadă, poate, în reîncarnări și existențe anterioare, Costică Ștefănescu a știut cu siguranță că venind la Craiova a ajuns, în sfârșit, acasă. Pentru că oltenismul înseamnă spirit, nu localizare geografică. Un spirit cât optul culcat.

Somn ușor, optule culcat!

Andrei Manțog

7 comentarii la articolul Fotbalistul de opt culcat

  1. Contras spune:

    Unul dintre cele mai profunde si frumoase omagii aduse lui Costica Stefanescu. Pacat ca autorul a ales sa sustina o alta echipa, care n-are nimic in comun nici cu Costica Stefanescu, nici cu Universitatea Craiova, nici cu oltenismul…

  2. obiectivul spune:

    @contras:esti un dobitoc,tu k si alti mititei n-o sa-ntelegi nimic !

  3. Sorin spune:

    Cum incearca boovenii sa pangareasca memoria Optului Culcat!! Ei adusesera Stiinta la minus infinit!! Exceptional articoll, se vede ca e scris cu inima!! Felicitaru si multumiri!!

  4. cilly spune:

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe capitan ! Imi amintesc ca noi suporterii ii spuneam „Ministrul apararii” cum bine scrie autorul articolului, pentru ca el coordona intreaga aparare iar pasele si iesirile cu balonul la picior te uimeau si-l puteai compara cu Franz Beckenbauer, ce sa spun poate vegheaza si ne ajuta sa mai fim odata ce-am fost…Hai Stiinta !

  5. utilizator spune:

    Frumos articol, felicitari !

    • Bebe spune:

      Pentru ca au existat acesti oameni minunati Universitatea Craiova exista si va exista pentru totdeauna!Daca jurnalisti de bucuresti ne numesc CSU Craiova poate si noi vom putea sa spunem ca asteptam sa jucam cu FCD Bucuresti caci poate asa se poarta!!!!

  6. FlorinJianu spune:

    Un text memorabil! Felicitări,Andrei Manțog!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER