Motivele pentru care taică-miu ”SA CLONAT” din prima zi

”Teai clonat shi tu?!”. O expresie pe care o mai vezi și azi pe wall-uri și forumuri. Fanii lui Adrian Mititelu n-au fost niciodată prieteni cu cratima. De fapt, dacă ar fi fost, le-ar fi fost greu să mai fie fanii lui Mititelu. Idioțenia cu ”clona” a devenit deja simpatică pentru susținătorii Științei. Mulți dintre ei au ajuns chiar să își alinte așa, în glumă, echipa preferată (e o ironie fină la adresa mititeilor, mereu funcționează, ar trebui să le vedeți fețele când îi zici unuia că mergi la meciul Clonei). Și și mai mulți s-au calmat și nu mai intră în clinciuri cu fanii booveni. Ei știu foarte bine care este echipa lor, indiferent de numele cu care ar gratula-o analfabeții în spasme de frustrare și presa de la București.

copil 2 Mirela Calarasu

Dispariția Peluzei Sud de pe stadion a făcut mult bine Universității. Media de spectatori a crescut, iar cercopitceii au fost înlocuiți cu femei, bătrâni și mulți, foarte mulți părinți veniți de mână cu copiii lor.

Într-adevăr, convingerea publicului din Craiova și (încet-încet) și a celui oltenesc în general de către CS Universitatea s-a făcut treptat. Atunci când ne-am găsit în situația nenorocită de a conferi uneia dintre cele două echipe dragostea noastră, toți am trecut prin faza în care ne-am pus întrebări despre moralitate, despre sentimente și despre modul cum trebuie să ne raportăm cât mai decent la trecut, dar mai ales la viitor. Unii s-au hotărât mai repede, alții mai greu. Dar recordul de viteză îl deține taică-miu, probabil unul dintre primii fani ai Craiovei renăscute. Am fost cu el la ambele meciuri dintre cele două Craiove și mereu a ținut, și el, cu cea care simțeam amândoi că este adevărata Universitatea. De altfel, la meciul din retur, de pe Oblemenco, am stat amândoi la tribuna a doua și-am fost dintre numeroșii fani tăcuți care nu au scandat împotriva propriei istorii, nici nu l-am înjurat pe Craioveanu, nici pe Geolgău, nici pe primarul ales democratic de concetățenii noștri (asta deși amândoi suntem antipesediști declarați). Și tata a făcut asta fără să fi discutat cu mine înainte, fără să mă întrebe pe mine (mult mai activ din punct de vedere al suporterului decât fusese el, în ultimii 15 ani) ce cred, cu cine țin sau de ce.

Tata are 53 de ani și perioada Craiovei Maxima a coincis cu cea mai frumoasă din viața lui. El a fost cel care m-a dus prima oară pe stadion la Craiova, cu el am făcut chiar deplasări, el mă ridica pe umeri când eram mic, la meciurile prea tensionate pentru ca lumea de la tribuna a doua să stea jos. Lui îi datorez, așadar, tot ce simt astăzi pentru Universitatea. Ce nu știam atunci, spre sfârșitul anilor ’90, este că el făcea toate astea pentru mine și atât. Pasiunea lui nu mai putea fi ce fusese. Bobby Verdeș nu va mai fi fost niciodată Cămătaru, nici Marius Sava Balaci și nici Bărcăuan nu putea fi confundat cu Cârțu. Am auzit asta din mai multe locuri, nu doar de la el: dacă ai văzut Craiova Maxima jucând, să ții cu replicile de după 1995 este ca și când ți s-ar face rău de înălțime pe vârful Omu la scurt timp după ce-ai vizitat Everestul. Odată cu transformarea Craiovei în argata (cu firmă nou-creată, apropo) a unui analfabet țepar ca Mititelu, tatei i s-a stins și acea pasiune care pâlpâise plăpând în ultimii ani. Eu am continuat să mă mint, e drept. Am continuat să sufăr. Am continuat să merg în deplasări. Am continuat să nu accept că așa nu se poate. Am continuat să cred că aia este Craiova mea. Dar mereu, când plângeam de tristețe, după un rezultat prost, sau pur și simplu de furie, în contexte ca acela în care am fost opriți la intrarea în București la comanda lui Mititelu, înaintea unui meci cu Dinamo, tata îmi spunea același lucru: ”Liniștește-te! Asta nu e Craiova. Ai răbdare. Oamenii care știu ce înseamnă Craiova cu adevărat încă trăiesc. Și nu o să moară până nu vor face pe dracul în patru ca Universitatea să reapară.” Atunci, discursul ăsta mi se părea nu doar o amăgire, ci chiar lipsit de sens. După 3 ani de desființare și purificare sentimentală și morală, însă, am fost pus în postura de a alege și am știut. Am știut de ce țin eu cu Universitatea care astăzi poartă cu mândrie leul pe piept și, mai ales, am știut de ce ține tata cu ei.

Sigur că, din moment ce tata nu i-a văzut pe Balaci sau Crișan în Domocoș și Niculescu, nu putea să-i vadă nici în Dragalina, Precup sau alți jucători care nu spuneau nimic, aduși în pripă în acele câteva săptămâni în care Corneliu Stroe, Pavel Badea și ceilalți s-au hotărât că gata, suferința trebuie să ia sfârșit și Știința trebuie să aibă echipă. A văzut altceva în noua echipă, însă. A văzut decență. A văzut bune intenții. A văzut dorință. A văzut încăpățânarea aia specific oltenească (câți oare nu ar fi renunțat să-și mai bată capul, atunci când imbecilul cel chel a anunțat că revine și el cu echipa de sclavi?). A văzut fair play-ul cu care s-au recunoscut greșeli mari ca aceea cu antrenamentele de la Mogoșoaia. A văzut omenie și respect în modul în care echipa își tratează și propriii angajați, și propriii suporteri, și propriul stat și legile lui. Dar, mai presus de toate, a văzut speranță. Pe 10 septembrie 2013, Universitatea pierdea lamentabil la Târgoviște, cu Chindia, faza V a Cupei României. Un an mai târziu, la sfârșitul lui 2014, Craiova juca sferturi de finală cu Steaua în aceeași competiție, în fața a 20.000 de oameni care au cântat imnul ca pe vremuri, la unison cu Andrei Păunescu și Gică Craioveanu. A mai trecut jumătate de an și Craiova are șanse mari să prindă podiumul primei ligi. Deși s-au făcut greșeli cu duiumul, mai ales la început, această echipă continuă să crească, să crească și iar să crească, din momentul revenirii în fotbal și până în prezent. Tata a văzut bine speranța și încă o vede. După meciul cu Rapid din tur, pe care de asemenea l-am văzut împreună, de pe stadion, mi-a spus, amintindu-mi de predica aia pe care mi-o ținea mereu pe vremea lui Mititelu: ”Uite, cam așa era Craiova odată. Nici asta nu e Craiova mea, dar începe să fie! În curând, Craiova mea va fi și Craiova ta, va fi Craiova noastră. Atunci o să pot să mor liniștit”.

10 comentarii la articolul Motivele pentru care taică-miu ”SA CLONAT” din prima zi

  1. MANDRU CA SUNT OLTEAN spune:

    excelent articol! Bravo! Respect!

  2. tesio spune:

    Eu si fiu` meu ne regasim intrutotul aici, in acest articol…Aceleasi trairi le avem si noi..Aceleasi discutii le avem si noi…Si-i zic mereu: Tati, sa-i temfu in gura pe cei ce nu ne agreeaza!! Adica, pe mititei, pe martalogi…

  3. ipsilante spune:

    Majoritatea dintre noi care am trait si alte vremuri si sintem la o virsta care ne-a permis sa fim pe stadion cu Craiova Maxima, intelegem perfect situatia. Dubiile la noi nu mai exista! Stim care este Universitatea! In nici un caz PARODIA booveanului. Aceea este Universitatea celor noi veniti, pe lumea asta, in era interlopilor si borfasilor, de tip mititelu! Ei au deschis ochii pe acea Universitate, i-au spus „mama” si pe aia o iubesc sincer, deschis, candid… Nu pot nici ei sa fie acuzati pentru asta. Unde gresesc si-i condamn fara mila, este atunci cind improasca, in educatia lor precara, CS Universitatea, cu tot felul de apelative si mizerii. Neputinta, prostia, ignoranta si ura primitiva ii transforma in fanatici agresivi, lipsiti total de discernamint si toleranta. Iar asta este extrem de grav si periculos. Instigarile unui borfas analfabet, escroc si procesoman precum mititelu, ca si a unei prese centrale corupte, pot determina adevarate catastrofe. Deci, eu unul, indemn la intelepciune si toleranta. Stiinta a fost, este si va fi numai una! Nu cea IMPUSA cu pumni si injuraturi, ci cea care va demonstra PROFESIONALISM, adica: fotbal, performanta si stare de spirit! Doar aceea va readuce la MAXIM, Craiova (Universitatea) in inimile noastre. FORZA STIINTA!

  4. danyla spune:

    Nu exista termeni de comparatie intre CS Univ.Craiova si echipa booveanului …

    • Biziche Marin spune:

      Este o mare diferenta dintre o echipa FC U Craiova continuatoare a vechiului club desfintat în 1991 si o echipa (Clona) CS U Craiova înfintata in 2013 cu numele vechiului club înscrisa de FRF direct in Liga 2 a in 2013 promovata de FRF in Liga 1 a în 2014

      • Sorialis spune:

        Biziche, cati ani ai??? comentariu idiot! Stai jos , 4!!!!!

      • Ipsilante spune:

        „bizdiche”este exact tipul, „matrita” suporterului nascut in epoca post revolutionara, cu educatie precara, care a fcut ochi pe acea Universitatea de tip Netoiu-Staicu-mititelu, cu „performante ” multiple si pe care si-o viseaza continuatoare a Craiovei Maxima despre care stie (din auzite!) ca ar fi fost ceva „de fala” la nivel national! Umul este sigur pe el, transant si, in indolenta lui savanta, da verdicte irevocabile: ASTA a noastra e mai BUNA! E cea ADEVARATA! Ce argumente, ce date statistice, ce detalii „istorice” care sa convinga audienta, ca palavrele lui ar fi ADEVARUL INTRUCHIPAT? NU! In stil analfabet, precum al mititelului, el cuvinta mai bina decit necuvintatoarele, desi ca pregatire pare afi tot pe acolo si ne-o trage fara mila… Astia or fi cei care pretind a fi viitorul?… Sarmane „bizdiche”! Crede in ce vrei dar nu ne inoportuna cu verdictele tale. Nu ai nici caderea, nici pregatirea (dupa cum scrii si te exprimi) pentru a ne impune parerile tale, mai ales cind sint lipsite de orice argument real. FORZA STIINTA!

  5. Sorialis spune:

    Tatal meu isi serbeaza ziua onomastica maine! In ’83, aveam cativa anisori, si chiar el ma tinea in brate pe vechiul templu „Central” ! Sper cu intelegerea voastra, voi copia pasaje din acest articol, plus adaugiri de la mine, si maine ii voi da o amintire de neuitat!

  6. dan spune:

    Am 46 de ani si spun ca si eu cred ca suntem pe drumul cel bun.Echipa de acum lupta pentru puncte si clasament in primul rand. Pentru „momentul” asta e bine.Astept sa joace si spectaculos si eficient. Asa juca stiinta!
    Succes!

  7. dan spune:

    Stiinta, pardon…:))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER