Nea Nelu: ”Ar trebui să fim iarăși fierbinți, cum eram odată…”

De 51 de ani, nea Nelu din Băilești se bucură și suferă pe stadion pentru Știința. Îl recunoști imediat, flutură în peluză steagul Universității și tricolorul. De la revenirea Universității în fotbal, nu știm să fi ratat vreun meci, până și în Liga II l-am văzut aproape la toate deplasările. L-am reîntâlnit și la Bacău, unde a făcut față cu brio fanilor moldoveni, îndemnul „Hai, oltenii mei!“ auzindu-se obsesiv pe stadionul Letea. Sâmbătă, în derby-ul Olteniei de pe Extensiv, cu Târgu Jiu, nea Nelu va da lovitura de începere.

Suporterii Craiovei din toată țara vă știu ca nea Nelu din Băilești.
Păi da, că sunt născut în Băilești, chiar pe aceeași stradă cu Amza Pellea. Numele meu este Ion Popa și sunt inginer metalurgist.

De unde dragostea asta pentru fotbal și pentru Universitatea Craiova?
Este moștenire de familie. Tatăl meu mi-a insuflat-o încă din 1964, când m-a dus pe stadion la meciul cu Metalul Târgoviște când am intrat în divizia A. De atungi merg la toate meciurile Craiovei. Am fost la primul meci în Divizia A, cu Steaua pe Tineretului, când ne-a bătut cu 4-0. La derby-urile cu Dinamo, și la București și în fiecare colț al țării unde joacă echipa.

De ce meciuri vă aduceți aminte cu cea mai mare plăcere?
Sentimental rămâne meciul de la Ploiești, când am făcut 0-0 în 1974. Eram elev în anul 4 la Liceul de Căi Ferate din București și m-am dus la Ploiești, la prima mare sărbătoare a fotbalului nostru. Apoi meciul cu Steaua în 1977, în Cupă când i-am bătut pe Republicii cu 2-1 și a mai fost un meci extraordinar, când a fost eliminat Beldeanu și i-am bătut noi cu 2-0 pe Dinamo. Am jucat în 10, cu 50.000 de spectatori alături. Și cu Kaiserslautern, când a fost un rezultat extraordinar pentru Craiova. Sunt o mulțime de meciuri când am plecat cu lacrimi în ochi de pe stadion.

Vorbiți de două perioade extraordinare, Campioana Unei Mari Iubiri și Craiova Maxima.
A fost o binecuvântare pentru mine și pentru toți suporterii olteni să vedem echipa în acele vremuri de glorie. Au fost meciuri de legendă. Perioada asta s-a încheiat în 1985, cu victoria Universității contra lui AS Monaco, cu 3-0, când Gheorghiță Geolgău a dat o dublă și a marcat și Bâcu.

Ultima mare bucurie a fost eventul din 1991…
Sincer nu-mi imaginam că va fi ultima, credeam că vom domina fotbalul românesc ani buni. De atunci am avut o perioadă în care am mers mai rar la stadion. Episodic cumva. Când a venit Pițurcă, apoi în era Alesanco, când am jucat extrem de spectaculos, apoi puțin în perioada Emeric Jenei. De atunci jucăm pe apărare și nu-mi place jocul acesta. Prea defensiv, ne apărăm cu șapte și atacăm cu trei. Noi suntem olteni, trebuie să mergem la atac. Pentru că suntem fierbinți, nu putem sta la cutie.

bacau

Cum de-ați unit aceste două steaguri – tricolorul și steagul clubului?
Eu în România sunt oltean și în afara României sunt român. În primul rând sunt oltean, a doua oară sunt român. Obârșia mea este în Oltenia.

Spiritul Științei mai există?
Ar trebui să fim iarăși fierbinți, cum eram odată. Noi, toți din cele cinci județe ale Olteniei trebuie să ținem cu Universitatea. Să fim uniți, numai așa ne putem bate cu echipele mari. Nu prin divizări și supărări, dar așa suntem noi oltenii, nu putem să ne adunăm doi pe un loc.

Vă văd supărat după acest meci de la Bacău. Care e mesajul dumneavoastră pentru jucători?
Să fie mai ofensivi, să aibă mai mult curaj. Jucători avem, dar jucăm prea static, prea previzibil. Ba pe stânga, ba pe dreapta. În centru rămâne Curelea, care a primit o minge în 120 de minute și a ratat. De ce ținem vârful acolo, de umplutură? Să fie mai ambițioși și să fie mai ofensivi. Să atacăm. O echipă de atac vreau, nu de apărare.

Sâmbătă veți da lovitura de începere a derby-ului Olteniei, dintre Craiova și Târgu Jiu. Veți avea emoții?
Da. Par eu că sunt așa Mihai Viteazul, dar sunt emotiv din fire.

De ce dintre toate tricourile Universității îl preferați pe cel cu numărul 9?
Pentru că Oblemenco rămâne idolul Craiovei. A câștigat de 4 ori titlul de golgheter, ne-a adus primul titlu din istorie, în 1981 încă un titlu ca antrenor. Este un simbol al Craiovei și nu trebuie să-l uităm niciodată. Pe lângă el, idolii mei sunt și Sorin Cârțu și Dobrin. Pentru că ei au fost artiști, nu simpli fotbaliști.

nea nelu

3 comentarii la articolul Nea Nelu: ”Ar trebui să fim iarăși fierbinți, cum eram odată…”

  1. Cilly spune:

    Nea Nelu este cu adevărat un suporter ce merita tot respectul este de ” moda veche” zic unii dar Iubește Craiova cum puțin o fac zic eu , inainte de meciul de la Bacău pe la ora 12.00 ma suna si ma roagă sa-l ajut sa afle hotelul unde sunt cazati băieți noștri ca a ajuns mai devreme in Bacău si vrea sa meargă sa-i încurajeze si sa le zică o vorba buna , nu stiu daca a ajuns la hotel pentru ca nu am mai vorbit dar orice vorba buna spusa de Nea Nelu a fost stearsa de Emil cand l-a introdus pe Bancu fundas central . Nea Nelu sa fii sănătos si sa te vedem si pe noul stadion cu cele doua steaguri in mana …Hai Stiinta !

  2. Craioveanul spune:

    Acest articol ar trebui sa l citeasca toti jucatorii craiovei si sa realizeze faptul ca asa ca nea nelu sant zeci de mii care sufera pentru acest club! Aveti mandrie si puneti suflet pentru craiova si veti fi iubiti mai mult decat va inchipuiti! Hai craiovaaa!!!

  3. Sorin spune:

    Respect Nea Nelu !! Am facut multe deplasari impreuna si alaturi de noi am avut si noua generatie ( vorbesc de cei sub 25 ani ) . Am crescut alaturi de Craiova Maxima , tocmai de aceea nu pot accepta actuala situatie din tribune !! De ce sa vii la stadion – doar pt a adresa injurii propriei e hipe ?? Mai bine stai acasa !! Invatati cu totii de la acest super caracter – omul care nu a jignit pe nimeni in cei ce merg in deplasari dar abia mai vad meciul !! Luati exemplu domnilor !!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER