Omul care a iubit cel mai mult fotbalul

”Ce zi minunată pentru fotbal! Tot ce ne trebuie este niște iarbă verde și o minge.”

Martie 1969. Liverpool tocmai îl transferase pe atacantul Alec Lindsay de la nou promovata Bury pentru fabuloasa sumă de 67.000 de lire sterline. Înainte de debutul său în tricoul roșu, Lindsay este tras deoparte de managerul său, care îi spune:
– Când primești mingea, vreau să driblezi doi-trei oameni de-ai lor și pe urmă s-o șutezi în plasă cât de tare poți, exact cum făceai la Bury.
Lindsay se uită mirat la antrenor și-i răspunde:
– Dar, domnule, ăla nu eram eu, era Jimmy Kerr!
Managerul se întoarce către secundul său cu o expresie de groază întipărită pe chip:
– La dracu’, Bob! Cred că am transferat jucătorul greșit!

„Unii cred că fotbalul e o chestiune de viață și de moarte, dar se înșală. E mult mai important de-atât.”

bill shanklyFraza de mai sus e probabil cea mai celebră cugetare a lui Bill Shankly. Problema este că unii o știu și cred că omul a vrut să glumească. Le spun și eu că se înșală. Shankly n-ar fi glumit cu lucruri atât de importante. Bill Shankly este, probabil, cel mai important nume din istoria marelui club FC Liverpool. Astăzi ar fi împlinit 101 ani.

Shankly a fost un manager bun, dar sigur n-a fost cel mai bun, nici măcar de la Liverpool. Dar oamenii din Liverpool l-au iubit pe Shankly pentru că Shankly i-a iubit pe ei. Iar oamenii care iubesc fotbalul îl iubesc pe Shankly pentru că poate nimeni nu a iubit acest sport mai mult decât el, vreodată.

”Nu sunt decât unul dintre oamenii care stau în peluză. Ei gândesc ca mine așa cum eu gândesc ca ei. Este ca o căsnicie, doar că între oameni care chiar se iubesc.”

Mai 1965. Avionul lui Liverpool aterizeză la Milano pentru meciul crucial cu Inter din semifinalele Cupei Campionilor. Imediat ce intră pe aeroport, Bill Shankly este înconjurat de zeci de ziariști italieni care făceau o gălăgie infernală. Vorbeau toți deodată, voia fiecare să-l întrebe câte ceva, și, bineînțeles, gesticulau larg. Totul în italiană, chiar și gesticulările. Shankly se dă un pas în spate, face semn tuturor să se liniștească și i se adresează calm translatorului:

– Spune-le doar că nu sunt de acord cu nimic din ceea ce zic.

Shankly a pierdut semifinala aia. 0-3 la Milano, după ce câștigase cu 3-1 în meciul tur. Aproape orice rupere a lui Shankly de Anfield și de Liverpool se dovedea nefastă pentru echipă. La meciurile din deplasare, în special la cele din cupele europene, simbioza era întreruptă și Liverpool părea din nou o echipă de bătut. O echipă fără suflet. Shankly știa asta și încerca să scuze orice eșec în deplasare cu ironia sa atât de cuceritoare, mai ales când era îndreptată împotriva propriei echipe. După o înfrângere cu 5-1 (!) la Amsterdam, de exemplu, Shankly dat din mână a lehamite la conferința de presă, pufnind superior și îmbufnat:

– Nu putem să ne facem jocul când întâlnim echipele astea defensive de pe continent!

”Fotbalul este un joc simplu. Tot ce trebuie să faci este să dai pase, să primești pase pase, să controlezi mingea și să te faci disponibil pentru a primi o nouă pasă. E teribil de simplu!” 

Shankly a fost, poate, cel mai bun PR pe care l-a avut vreodată fotbalul. Acum, din ce în ce mai mulți fandosiți privesc fotbalul ca pe un sport de golani sau, în cel mai bun caz, pentru prostime. Shankly a știut și a demonstrat că nu este așa. Fotbalul este un sport frumos, probabil cel mai frumos, pentru oameni inteligenți. Sigur, îl pot practica și proștii, dar fără succes. Sigur, îl pot iubi și proștii, dar nu-l vor înțelege vreodată.  Nu-ți trebuie școală ca să fii un bun fotbalist sau un bun antrenor, dar inteligența e imperios necesară. De altfel, Shankly spunea despre el însuși: ”Pentru că nu am avut parte de nici o educație, m-am văzut nevoit să-mi folosesc creierul”. Ăsta este fotbalul. Un sport pentru oamenii inteligenți și sinceri, poate fără educație, dar plini de pasiune.

 ”După ce mor, vă rog să-mi duceți sicriul pe Anfield, să-l înfingeți în picioare în dreptul băncilor de rezerve și să-mi faceți o gaură în dreptul ochilor”

Shankly s-a născut într-o familie foarte săracă, într-o așezare minieră care în 1913 avea vreo 700 de locuitori. A mărturisit, în autobiografia sa, că el și ai lui obișnuiau să treacă prin perioade de foame cumplită, în special pe timp de iarnă. La 15 ani, s-a angajat la mina din localitate. A fost prima oară când a făcut baie într-o cadă. Ba mai mult, a spus la un moment dat că abia la 15 ani a intrat într-o baie pentru prima oară. Tot sărăciei spune că i-a datorat și umorul. Iar dragostea pentru oameni putem deduce că tot de acolo îi vine. Și socialismul la fel, dar încercați să-i spuneți lui Shankly că dorința de a-i ajuta pe toți oamenii și compasiunea erau concepte greșite. Dar Shankly nu putea să-i hrănească pe toți. Așa că a găsit cea mai bună metodă să-i facă, totuși, fericiți. Fotbalul. Și nimeni nu putea fi mai fericit decât el că reușea să-i facă pe oameni fericiți.

 ”O echipă de fotbal este ca un pian. Ai nevoie de opt oameni care s-o care și vreo trei care știu să cânte.”

La un moment dat, Adidas a vrut să-i facă pe comandă o gheată de fotbal din aur, pentru meritele deosebite aduse sportului. Pentru o respectare cât mai fidelă a realității, cei de la Adidas au vrut mai întâi să afle cât poartă Shankly la picior. Telefonul sună în vestiarul lui Liverpool. Răspunde secundul, Bob Paisley.
– Cine e? se interesează Shankly.
– De la Adidas, îți fac o gheată de aur și vor să afle cât porți la picior.
– Serios? Și gheata va fi toată din aur?
– Da.
– Atunci spune-le că port 64.

Shankly s-ar putea să se fi subestimat puțin. Eu cred că purta un număr mult mai mare la picior. În fond, a fost un uriaș.

Odihnă plăcută, Shanks! Nu vei merge niciodată singur.

Andrei Manțog

PS – unele dintre cele mai amuzante poante ale lui Shankly se refereau la rivalitatea locală dintre Liverpool și Everton:

”Dacă Everton ar juca în curtea din spatele casei mele, aș trage draperiile”

”Orașul Liverpool are două mari echipe: Liverpool și echipa de rezerve a lui Liverpool”

”Când mă simt deprimat, mă uit în josul clasamentului, să văd cum se mai descurcă Everton.”

(unui fotbalist care tocmai se transferase la Everton) ”Nu fi supărat, băiete! Cel puțin vei putea să joci în apropierea unei mari echipe.”

(la înmormântarea unui foste legende a lui Everton, desfășurată în prezența a câteva mii de fani) ”Dixie ar fi încântat să audă că prin moartea sa a reușit să adune pe Goodison (n.r. – stadionul lui Everton) mai mulți fani decât reușește Everton să o facă într-o sâmbătă după-amiaza.”

( într-un moment când Everton era deasupra lui Liverpool în clasament, un frizer l-a întrebat pe Shankly: ”Luăm ceva de sus?”) ”Da, pe Everton.”

BONUS (unui atacant, înainte ca acesta să intre pe teren): ”Fiule, dacă nu știi ce să faci cu mingea, bag-o în poartă și mai discutăm apoi ce opțiuni ai.”

3 comentarii la articolul Omul care a iubit cel mai mult fotbalul

  1. coco spune:

    Domnilor,hai sa-l gasim pe acest Shankhy de CRAIOVA!Am avut unul in persoana regretatului DOMN PROFESOR STROE! Hai sa-l mai cautam inca odata cu totii inca un Shankhy si atunci sa jucam un meci pe Anfield cu Liverpool astfel incat in ceruri domnul Shankhy de Liverpool sa spuna(Luam ceva de sus?)-Da,pe UNIVERSITATEA CRAIOVA!

  2. cristiano spune:

    Minune jerry demis nu pot crede

  3. ssst spune:

    Eu nu cred nimic pina nu vad urmatorul meci ! de cite promisiuni am avut parte de tot atitea dezamagiri si umilinte .Sa speram ca pleaca sobolanul dar si waterboy ! HAI STIINTA !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER