Tag Archives: amintiri

[textul suporterului] Generația de sacrificiu?

Tata, care era și el cu noi, avea 61 și nu aveam nici unul habar că nu va mai trăi nici măcar încă un an. Îmi amintesc o discuție pe care am avut-o în pauza acelui meci de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Tata îl ținea în poală pe Vlăduț și îi aranja grijuliu fularul alb-albastru la gât, ”să nu-i fie rece”. S-a întors către mine și mi-a zis:

La 34 de ani de la cel mai frumos an, a sosit săptămâna în care vom scrie un nou an pentru istorie

Depinde doar de noi unde ne va găsi ziua de duminică. De noi toți, dar mai ales de suporteri și de jucători.

Galați, elixir al iubirii noastre

Echipa noastră a fost cu noi tot timpul. Iar, mâine, după 12 ani de la după-amiaza aceea frumoasă de primăvară, echipa noastră merge iarăși la Galați. De data asta nu din postură de codașă, ci de candidată cu șanse foarte mari la locurile de cupe europene.

Când suporterii rup stadionul înaintea buldozerelor

Tremur și acum, când scriu acest text, doar când mă gândesc la ce va fi joi seara, la ultimul meci pe Oblemenco. 25.000 de olteni o să rupă stadionul înainte ca buldozerele să se apuce de treabă.

Craiova n-a fost singură

În toată istoria ei, Universitatea Craiova a avut și are amintirile pe care și le-a creat și prea puțini prieteni, pe care nu i-a păstrat.

Cămătaru: ”Cu excepția mâinii, am dat gol cu toate părțile corpului”

După ce a terminat cariera de fotbalist, Rodion Cămătaru a luat calea afacerilor, demonstrând că poate fi un businessman la fel de bun cât a fost ca fotbalist. Acum, se bucură de revenirea Universității în prima ligă, e văzut des la meciurile de pe Oblemenco și nu exclude ca în viitorul apropiat să aibă o funcție în club.

”Centralul” vorbește. I se zice nea Costică (ep. 1)

Constantin Popescu a fost crainicul stadionului Central din 1970 până în 2007, fără întreruperi. Și-a îngropat mulți prieteni, printre care și pe cel mai bun: pe Sebastian Domozină. El, însă, se ține tare. Are mici temeri cardiace, dar în rest e bine mersi. Își permite să ia moartea peste picior și să ceară providenței încă o mică păsuire.

Sorin Cârțu: ”După 40 de ani, încă mă arde când îmbrac tricoul Științei”

Fie că a fost pe teren sau pe bancă, Cârțu a fost elementul de stabilitate care nu doar că a înțeles spiritul Științei, ci i-a adus și cele mai de preț succese. De altfel, ultima mare echipă a Craiovei a fost opera tânărului antrenor Cârțu, la începutul anilor '90. La 20 de ani de atunci, Sorin Cârțu revine pe banca Științei și omul care ”a înțeles cel mai bine spiritul Craiovei” nici nu se gândește să dea greș.

Fotbalistul de opt culcat

Costică Ștefănescu știe că a devenit nemuritor de mult, cam de când Uli Hoeness n-a mișcat în fața lui într-un început friguros de martie 1982.

2-1 în Ghencea. 29 noiembrie 1989

Rezistăm până la capăt. Când se termină, ne îmbrăţişăm cu toţi de lângă noi, ne promitem un an nou mai bun... unii cu lacrimi în ochi. Cum ar fi, de pildă, tata. Sau eu. „Ştiin-ţa! Ştiin-ţa!...”

Jucați pentru amintirile frumoase pe care le veți avea!

Știi că ai fost un fotbalist mare la o echipă uriașă atunci când amintirile de neegalat te năpădesc când auzi ”Steaua”, ”Rapid”, ”Dinamo”...

Camera de gardă

Mi-e frică de multe lucruri, de altele mi-a fost şi am reuşit să scap. Am fobii, am spaime, am superstiţii, am teamă. Visul negru al copilăriei mele e acela că mă prăbuşesc de la o înălţime oarecare şi cineva mi-ar putea întinde o mână şi chiar o face, dar eu nu reuşesc să o prind

Cutremur în English Park

Teaşcă inventase, practic, Craiova în toată grandoarea ei. Sigur, şi Cernăianu, antrenorul primului titlu, era pomenit cu respect şi oarece nostalgie, dar Teaşcă îi făcea să se aprindă

Dacă ar vorbi ”Centralul”…

Mereu am iubit Spania și Spania m-a iubit pe mine, dar nu va putea niciodată să înlocuiască Oltenia dragă. Casa mă atrage ca un magnet, îmi place să umblu prin toate locurile pe unde umblam când eram puștan, să mă văd cu toți prietenii, să simt gusturi și mirosuri cunoscute.

Tilihoi: ”Dacă îți închei cariera fără să fi ridicat măcar un trofeu, te-ai apucat degeaba de fotbal”

Cele mai multe meciuri și cele mai multe minute jucate pentru ”Craiova Maxima”. Cea mai bună detentă din sportul românesc, alături de Vasile Stângă. Și cel mai oltean dintre toți jucătorii ”înfiați” de Craiova. Este Nicolae Tilihoi.